Parcul Național Forestier Zhangjiajie protejează 3.103 stâlpi de gresie cu cuarțit, cel mai înalt atingând 1.080 de metri deasupra văilor Wulingyuan.
Eroziunea a sculptat aceste formațiuni de-a lungul a 380 de milioane de ani, lăsând coloane verticale de piatră care au inspirat Munții Hallelujah plutitori din filmul Avatar din 2009 regizat de James Cameron. UNESCO a inclus Zona Scenică Wulingyuan în 1992, recunoscând 243 de kilometri pătrați de pădure subtropicală de carst, peșteri de calcar și faună endemică, inclusiv salamandra uriașă chinezească și leopardul neclar. Parcul s-a deschis vizitatorilor internaționali în 1982; până în 2016, sosirile anuale au depășit 30 de milioane, determinând limite zilnice și un sistem obligatoriu de eco-autobuze pentru a proteja habitatele fragile de pe stânci.
O Excursie de 3 zile în Zhangjiajie se întinde pe trei zone geografice distincte: Platoul Yuanjiajie pentru stâlpii Avatar și aleile de pe marginea stâncilor, Muntele Tianzi pentru puncte de belvedere panoramice la Răsărit și canionul Golden Whip Stream pentru drumeții la nivelul râului sub pereți de 300 de metri. Liftul Bailong, finalizat în 2002, ridică vizitatorii 326 de metri pe o față abruptă de gresie în 88 de secunde, reducând o urcare de două ore la sub două minute. Muntele Tianmen, separat de parcul principal, necesită o ascensiune cu telecabina de 7,5 kilometri până la arcul natural Poarta Raiului, o deschidere înaltă de 131 de metri săpată în munte de vânt și ape subterane. Podul de sticlă din Marele Canion Zhangjiajie, suspendat la 300 de metri deasupra fundului canionului, s-a deschis în 2016 ca cel mai lung și mai înalt pod cu fundul de sticlă din lume la 430 de metri.
Itinerariile de trei zile alocă de obicei o zi întreagă pentru Yuanjiajie și Tianzi, a doua pentru stâncile Yangjiajie și Galeria de Zece Kilometri, iar a treia pentru Muntele Tianmen sau podul de sticlă. Taxa de conservare de 236 CNY acoperă patru zile consecutive în Districtul Wulingyuan, inclusiv transferuri nelimitate cu eco-autobuzul între capetele de traseu și stațiile de telecabină. Lunile de iarnă înregistrează mai puține mulțimi, dar ceață frecventă care ascunde priveliștile stâlpilor; din octombrie până în noiembrie oferă vizibilitate stabilă și frunziș de toamnă pe coroana pădurii subtropicale. Cele 48 de kilometri de trasee marcate ale parcului variază de la coridoare turistice pavate la poteci înguste pe marginea stâncilor care necesită o condiție fizică moderată și o toleranță la înălțimi.
48 h
